Cum se acordează un tar persan

Tarul este un instrument iranian cu gât lung și corp cu talie, comun multor culturi și țări, printre care Iran, Azerbaidjan, Armenia, Georgia și altele din apropierea regiunii Caucazului. Numele mai vechi și mai complet al tār-ului este čāhārtār sau čārtār, care în persană înseamnă „patru corzi”. La aceste instrumente muzicale, o coardă întinsă care vibrează produce sunetul inițial. Ele se mai numesc și cordofone. Tarul persan este numit și „Târ-e Shirâz”, tarul din Shiraz. Tarul persan este un instrument cu corzi ciupite, ceea ce înseamnă că se folosește o pană pentru a ciupi corzile instrumentului sau a le lovi în acorduri. Tarul persan este un instrument cu corzi și cu taste, astfel încât instrumentul are taste legate pe gât.

A fost inventat în secolul al 18-lea și a devenit unul dintre cele mai importante instrumente muzicale din Iran și din Caucaz, mai ales în muzica clasică persană.

Corpul tarului persan are forma unui bol dublu sculptat din lemn de dud, cu o membrană subțire din piele de miel întinsă care acoperă partea superioară. Bolul mai mic se numește „Naqareh”, iar cel mai mare „Shekam”. După îmbinarea celor două jumătăți ale bolului, li se adaugă gâtul și apoi Sarpanje, adică cutia cuielor. Lungimea gâtului este de 45 până la 50 cm și este de obicei decorat cu două rânduri paralele de os, cu o bandă de lemn închis la culoare între ele.

Vă recomandăm și: Totul despre tarul persan

Tarul persan are trei coruri formate din câte două corzi metalice. Cele două corzi din primul cor (prima și a doua coardă, numărând de jos în sus) se numesc „corzile albe”, sunt acordate în armonie și sunt din oțel. Cele două corzi din al doilea cor (a treia și a patra coardă, numărând de jos în sus) se numesc „corzile galbene”, sunt acordate la unison și sunt din bronz sau bronz fosforos. Cele două corzi din al treilea cor (a cincea și a șasea coardă, numărând de jos în sus) au nume diferite și sunt acordate la octavă sau pe tonuri diferite. Coarda mai subțire a celui de-al treilea cor se numește „coarda de bordon” și este din oțel, iar coarda mai groasă a celui de-al treilea cor se numește „coarda de bas” și este din bronz sau bronz fosforos. Corzile tarului persan se folosesc în grosimi sau calibre diferite. Aceste calibre se aleg în miimi de metru.

Tarul poate fi acordat în moduri diferite. Totuși, unele acordaje sunt de preferat altora pentru anumite dastgah-uri. Ambitusul tarului este de aproape două octave și jumătate. Tastiera are între douăzeci și cinci și douăzeci și opt de taste reglabile din mațe. Aceste taste indică poziția notelor și sunt făcute din mațe de oaie. La tar se cântă cu o pană, de obicei din alamă, lungă de 3 cm. Jumătate din pană este acoperită cu ceară, pentru ca instrumentistul să o poată ține ușor. Recent s-au produs și pene din plastic.

Cum se acordează un tar persan?

La tarul persan, perechea de corzi de jos (numite corzi albe) se acordează în C. Perechea de corzi din mijloc (cunoscute drept corzi galbene) se acordează în G, iar a cincea și a șasea coardă de jos (numite Zang și, respectiv, Bam) se acordează în C. La fel este și la setar, cu diferența că la setar corzile de jos și cele din mijloc sunt simple. La setar, a treia coardă de jos se numește Moshtagh. Cu acest acordaj, numele tastelor de pe coarda de jos (Bam) sunt aceleași cu cele ale corzii (corzilor) albe.

Vă recomandăm și: Totul despre setarul persan

Vă prezentăm în videoclipul de pe YouTube de mai jos recomandarea noastră despre cum se acordează un tar persan.